Hunguest Hotel Szeged

Piaţa Széchenyi este una dintre cele mai mari şi frumoase pieţe din Europa Centrală. În partea vestică a pieţei se găseşte Primăria.
În partea dinspre Tisa pot fi văzute în ordine statuia lui Széchenyi István, din marmură albă de Carrara (sculptor: Stróbl Alajos), urmează statuia din bronz a lui Vásárhelyi Pál, care a reglementat cursul Tisei (sculptor: Mátrai Lajos), apoi statuia lui Tisza Lajos (sculptor: Fadrusz János), iar a patra este cea a lui Deák Ferenc (sculptor: Zala György). În partea cealaltă, vi a vis de Primărie se află statuia ecvestră a regelui Béla al IV-lea, respectiv figurile alegorice din bronz ale Tisei Aducătoare de Binecuvântări şi Distrugătoare. Lângă acestea găsim statuia lui Klebelsberg Kunó, creaţia lui Melocco Miklós, iar ultima pereche de statui a pieţei reprezintă pe Szent István şi Gizella (sculptor: Kligl Sándor).

Strada Kárász este strada pietonală din Szeged. În centrul pieţei Klauzál, de o atmosferă mediterană, se găseşte una dintre primele statui a lui Kossuth Lajos (sculptor: Róna József). La parterul casei Új Zsótér se găseşte cofetăria Virág, locul preferat de întâlnire a locuitorilor din Szeged şi a oaspeţilor oraşului. Una dintre clădirile monumentale cele mai importante a pieţei este casa Kárász, construită în stil clasic, de pe balconul căreia în anul 1849 Kossuth Lajos a rostit ultimul lui discurs din Ungaria. În timpul şederii la Szeged, în 1857, în această casă a fost cazat Franz Ioseph al Austriei. Pe piaţă se află şi creaţia lui Tóbiás Klára, Fântâna Regilor.

Înainte de marea inundaţie din anul 1879 pe piaţa Dugonics a funcţionat piaţa de grâu. Clădirea principală a pieţei este palatul în stil eclectic al universităţii, care iniţial a fost construit pentru liceu. În 1921 s-a mutat în clădire universitatea din Cluj. Aici a fost tras la răspundere elevul József Attila de profesorul Horger Antal pentru poezia lui apărută în ziarul Szeged, cu titlul Cu inimă curată. Lângă clădire se află statuia poetului, creaţia lui Varga Imre.

Pe piaţă se organizează numeroase manifestări culturale, şi pe parcursul fiecărui an se desfăşoară aici mai multe târguri artizanale şi de meşteşuguri.

Pe piaţă se găseşte statuia ecvestră a lui Rákóczi Ferenc al II-lea (sculptor: Ifj. Vastagh György), şi coloana memorială în amintirea luptei de la Szőreg. Pe fundalul coloanei se află o tablă comemorativă din marmură cu numele celor 13 martiri de la Arad. În partea dinspre Tisa a pieţei, într-o clădire frumoasă, în stil eclectic timpuriu, se află sediul Institutului Bolyai, de renume mondială. Clădirea, în care în momentul de faţă funcţionează facultatea universităţii de ştiinţele naturale, odinioară a fost gimnaziul şi monahia piaristă, unde a învăţat şi poetul Juhász Gyula. În spatele clădirii, pe piaţa Rerrich Béla se află copia statuii Sárkányölő Szent György a fraţilor Kolozsvári din epoca gotică. În cealaltă parte a pieţei se găseşte monumentul revoluţiei din 1956, creaţia lui Melocco Miklós.
Piaţa Aradi Vértanúk este legată de şoseaua Boldogasszony prin Hősök Kapuja (Poarta Eroilor), ridicată în amintirea soldaţilor căzuţi în primul război mondial. Pe plafonul porţii se văd frescele lui Aba-Novák Vilmos. Pe lângă patronul Sfântu Gheorghe, patrona Sfânta Borbala şi purtătorii crucii, apare printre figuri şi însuşi pictorul.

Ca dimensiune, piaţa Domului corespunde pieţei San Marco din Veneţia, 12.000 metri pătraţi. Piaţa este locul desfăşurării Jocurilor în aer liber din Szeged, organizat pentru prima oară în 1931. Sub arcadele clădirilor construite din ţigle roşii în stil Nord-European se găseşte Pantheonul naţional, care conţine busturile, reliefurile personalităţilor proeminente maghiare ale istoriei, literaturii, artei şi ştiinţelor. O particularitate a pieţei constă în ceasul muzical aflat vis a vis cu intrarea principală a Domului, care este semnul universităţilor medievale, montat în peretele clădirii pieţei. Pe piaţă se află monumentul cel mai veche al oraşului, turnul Dömötör.
După marea inundaţie din 1879 consilierii oraşului au făgăduit, că vor construi o biserică monumentală, rezultatul căreia este templul Fogadalmi (Făgăduinţei). Domul este ornamentat şi în interior, şi în exterior de o mulţime de mozaicuri, statui, reliefuri. Orga cu 9040 de tuburi este ca mărime a treia orgă bisericească din Europa.

Monumentala sinagogă a fost construită între anii 1900-1902 în stil maur-secesionist. Vitraliile pictate, băncile sculptate artistic, ornamentele albe de fildeş, albastre şi aurii, armonice între ele, toate s-au realizat conform ideilor lui Löw Immánuel. Piatra de închidere a altarului a fost confecţionată din marmură de Ierusalim, uşa chivotului legii din lemn de salcâm de Nil, în al cărui nouă compartimente s-au păstrat 18 suluri Tora. Vitraliile vopsite şi ornamentele interioare au fost confecţionate în atelierul lui Róth Miksa.

Creaţia caracteristică a stilului secession autohton este palatul Reök. Clădirea a fost construită pentru inginerul hidrolog Reök Iván. Pe faţada şi în casa scărilor se văd ornamente vegetale stilizate. Lucrările de fier forjat au fost executate de Fekete Pál, în baza desenelor lui Magyar Ede. Clădirea, rudă cu cele ale arhitectului spaniol Antoni Gaudí, este una dintre cele mai frumoase, chiar la nivel European. Cei din Szeged între ei o numesc "casa de la coada calului", deoarece se află în spatele statuii de husar ridicată în memoria eroilor căzuţi în primul război mondial. În clădirea renovată în august 2007 a început să funcţioneze Centrul Regional al Tuturor Artelor. Pe lângă expoziţiile periodice de nivel înalt, Palatul Reök îşi aşteaptă vizitatorii cu programe permanente - printre altele Salon Literar şi de Operă, concerte de muzică uşoară şi simfonică, piese de teatru de cameră. Specialitatea palatului Reök constă în oferta din toate domeniile artelor, instituţia prezentând vizitatorilor în fiecare zi programe noi, emoţionante.

Muzeul Móra Ferenc a fost construit în anul 1896 în stil neoclasic, şi conform prescripţiei timpanului de deasupra stâlpurilor corintice "PENTRU CULTURA PUBLICĂ". Imediat lângă scară se află bustul lui Reizner János, directorului de odinioară al muzeului. În faţa celor doi stâlpi laterale se află statuile lui Homer şi Socrate, iar în cele două părţi ale intrării cele ale lui Clio şi Euterpe.
În muzeu, printre altele, pot fi vizitate următoarele expoziţii permanente: cameră memorială Móra Ferenc, expoziţia "Susţineau, că sunt avari", expoziţia de artă populară a judeţului Csongrád, Colecţia Lucs Ferenc, expoziţia de istoria farmaceuticii.

Teatrul Naţional din Szeged, asemenea lui Vígszínház din Budapest, a fost proiectat de perechea de arhitecţi vienezi Hellmer şi Feller în stil eclectic-neobaroc. A fost deschisă în 1883, în urma unui incendiu din 1885 a fost avariată, iar în 1886 şi-a deschis din nou porţile. Pe faţadă se află statuile lui Erkel Ferenc şi Katona József (sculptor: Tápai Antal). Trebuie amintite câteva personalităţi mari care au jucat în cadrul teatrului: Fedák Sári, Hegedűs Gyula, Bilicsi Tivadar, Jávor Pál, Neményi Lili, Páger Antal, Dayka Margit, respectiv ale operei, cum ar fi Simándy József, Komlóssy Erzsébet, şi mulţi alţii. Astăzi în cadrul teatrului există secţie de proză, operă şi balet.

Construcţia cu o capacitate de 1004,8 m3 de apă, realizată în întregime din beton armat, a fost construit în anul 1904. Datorită structurii şi materialului folosit, la nivelul tehnic de atunci a fost o construcţie unică în ţară. Împreună cu catargul pentru steag, confecţionat de asemenea din beton armat, are o înălţime de 54,9 metri. Faţă de funcţia de piaţă comercială de odinioară, astăzi parcul reînnoit are un caracter predominant de odihnă şi memorial. Păstrând funcţia originală, turnul de apă constituie şi o atracţie turistică. Cu ajutorul pendulului lui Foucault montat în turn, putem să ne convingem, că Pământul se roteşte în jurul axei sale.  Turnul de apă a fost reînnoit în 2006. Dincolo de frumuseţile creaţiei inginereşti, în turn se găsesc expoziţii despre fabricarea apei carbogazoase, istoria fizicii, picturi, desene, fotografii, grafică foto, iar la nivelul superior vă aşteaptă o privelişte impresionantă a oraşului.

 

Vizitatorii sunt aşteptaţi cu gustare de salam, mostră de boia de ardei de Szeged, reducere de preţ la cumpărarea salamului de iarnă şi vedere ilustrată gratis. În magazinul de cadouri, boia de ardei de Szeged poate fi cumpărată la preţ de producţie. Expoziţii permanente: Istoria salamului Pick şi Istoria Boiei de ardei de Szeged.

Tisa sete râul nostru cel mai maghiar. Şerpuind pe câmpie, cândva a stăpânit suprafeţe uriaşe, pe când din anii 1840 a început reglementarea lui. La iniţiativa contelui Széchenyi István inginerul Vásárhelyi Pál a fost cel care a pregătit planurile, după studii premergătoare corespunzătoare. Inundaţia mare din 12 martie 1879 avea mai multe cauze importante, care au dus până la urmă la distrugerea totală a oraşului. Planul de bază de astăzi al oraşului, cu magistrale circulare şi radiale este de asemenea consecinţa inundaţiei. Tisa şi Szeged sunt de nedespărţiţi.
Podul din centrul oraşului a fost construit după planurile lui Feketeházy János, în 1948, în locul primului pod public confecţionat de firma Eiffel.

În ultimii ani numărul vizitatorilor Parcului Zoologic din Szeged a crescut substanţial, datorită dezvoltărilor continue, precum şi a animalelor, ale căror varietate şi număr creşte continuu. Din punctul de vedere al numărului de animale (cca. 140 de specii, 650 de animale), se numără printre cele mijlocii în rândul parcurilor zoologice din ţară, dar dacă luăm în considerare valoarea de protecţia mediului, raritatea unor specii, se numără printre grădinile conducătoare. O pătrime a speciilor care trăiesc aici sunt ţinute în cadrul programului internaţional de salvarea speciilor, ceea ce înseamnă o proporţie proeminentă.

Cea mai variată parte a grădinii botanice de 17,5 hectare constă în arboretul. O mie de diferite specii de arbori şi arbuşti sunt îngrijiţi aici, printre care cel mai atractiv este colecţia de conifere - printre care cel mai vârstnic brad din familia Metasequoia glyptostroboides - se află tot aici. Partea cea mai frumoasă a parcului este lacul cu apă călduţă. Podoaba cea mai frumoasă a acesteia - pe lângă nufărul - este lotusul de India. În timpul înfloririi  - în iulie - florile, care se deschid asemenea trandafirilor printre frunzele uriaşe, acoperă tot lacul.